
Paris - Cheia, mon cher, unde ai pus cheia?
PL♟️Y
Număr de jucători: 2-4
Durata jocului: 90 minute
Complexitate: 2.74/5.00
Mecanici de joc: Area Majority, Tile Placement, Set Collection, Modular Board
Extensii: Paris: l'Étoile [2021]

ST💭RY
Undeva într-un colț retras și întunecat al Au Lapin Agile, feriți de privirile curioase ale parizianului ce nu ar fi familiarizat cu obiceiurile locului și adăpostiți de zgomotul faimosului cabaret, în jurul unei mese sătule de zile, se disting patru siluete ce transmit clar că prezența lor aici nu este una voluntară. Mai ales într-o seară ploioasă ca asta, în care timpul parcă a uitat să mai dezvăluie ceva culoare pe scena din Montmartre.
În du-te vino-ul privirilor și expresiilor ce se creionează periodic pe fața lui Maurice nu știi dacă să citești mirare, dezamăgire, ori furie. Pierre nici măcar nu și-a scos jobenul de când s-au așezat la masă, exact ca atunci când simți că ai de apărat o imagine și un renume inclusiv într-un cadru necuviincios, iar Jacques deși este atent la firul discuției, studiază concomitent arta prea liniară pentru gustul lui, de pe peretele opus și se întreabă unde se îndreaptă omenirea dacă așa curente vor lua amploare. În sfârșit, Bastien e cel care pare să conducă discuția de ceva vreme, iar vârsta pare să-l recomande pentru un asemenea rol. Sursa inflexiunilor și a nemulțumirii din vocea lui izvorăște din acțiunile întreprinse în ultima vreme de marele absent al serii, junele Damien.
"Păi nu am stablit noi la ultima noastră întrevedere din apropierea Arcului de Triumf că Saint-Germain-ul va rămâne o zonă neutră, de tampon, pentru care să nu ne călcăm în picioare și să nu ne furăm căciula unul altuia? Ei bine, atunci ce caută hotelul acela decadent, care se vrea a fi mascat, vezi Doamne, de La Filmothèque du Quartier Latin? Cu toții ne-am asumat un risc când l-am acceptat sub tutela noastră, dar se pare că ce înseamnă a fi un Montmartrois nu poate fi învățat, chiar de s-ar încerca din fragedă pruncie. Deși nu mi-aș fi dorit să apelez la o astfel de soluție, invit domniile voastre la investirea într-un fond comun de investiții cu care tânărul Damien să nu mai poată ține pasul. Cheia unei generații nu poate fi încredințată unui neica nimeni - altfel, ce s-ar mai alege din La Belle Époque?"
În timp ce Pierre mai turnă fiecăruia un pahar din vinul scump din podgoria îngrădită de alături, potrivit statutului breslei lor, o urmă de încuviințare fu rostită sau exprimată nonverbal de tot cvorul încă nehotărât de decizia luată, atmosferă ce părea să se asorteze perfect cu calitatea înșelătoare a vinului.

SH🧭RT
Vizual și tactil, jocul nu prea impresionează și nu excelează în varianta retail, dar nici nu cred că diferența de preț justifică investiția în varianta deluxe. Ilustrațiile clădirilor sunt plăcute și acordate cromatic de Andreas Resch, dar înafară de asta board-ul circular și modular vine cu nuanțe de gri și cu prea puține puncte de atracție. Cartonul însă este de o calitate aproape premium, panourile fiecărui jucător fiind incredibil de rigide și de rezistente - cred că am mai întâlnit componente similare și în Keyflower, dar în Paris acestea sunt net superioare. În interiorul cutiei nu există nici un fel de insert sau organizator care să țină cumva grupat măcar parte din piese, ci totul va fi aruncat în punguțe și cam atât. Mi-ar fi plăcut ca ilustrația de pe copertă să influențeze și restul componentelor, dar per total jocul are o prezență decentă pe masă - una care va trebui să fie generoasă, de vreme ce planșa modulară circulară va solicita peste 70 de centimetri în lățime. Elementul de rezistență al producției îl reprezintă Arcul de Trium așezat central și deși mulți jucători îl dau deoparte în timpul jocului pentru a nu încurca vederea din orice unghi, acesta e totuși suficient de mic și poate fi păstrat pe masă, pentru că el însuși oferă o notă de personalitate și distincție tot pachetului.
Așadar, Paris este un joc care se încadrează ca și nivel de complexitate în parametrii de design ai duo-ului Kramer & Kiesling, însă este unul dintre jocurile la finalul căruia ai senzația că ai jucat ceva mai complex decât ar trebui să fie, în urma regulilor. Ceea ce e tot timpul un lucru de dorit, în opinia mea. Pentru rejucabilitate, regulamentul propune și populare aleatorie a districtelor, însă nu m-aș crampona prea tare de aspectul acesta. Ceea ce va face jocul rejucabil va fi tensiunea constantă și urmărirea evoluției diferite a fiecărei partide. Senzația de ansamblu e a unui joc ce se desfășoară în 2 etape, una de dezvoltare și una de împărțire a autorizațiilor între pretendenți. Track-ul exterior de bonusuri pe care nu te poți întoarce te va îndemna să experimentezi diverse alegeri de la joc la joc, iar în 2021 designerii au venit și cu o extensie ce promite să rezolve o problemă a unor jucători care vizau motoare efectiv financiare, pe care să le valorifice cu o rație de 1:1 ca puncte de victorie. Chiar dacă setup-ul și strângerea jocului sunt destul de lungi, anticiparea districtelor mai valoroase și influențarea lor directă și alocarea unei chei deasupra Arcului de Triumf strict pentru a crea incertitudine în momentele cele mai importante, fac din Paris un joc la care să revii cu drag și de care să te bucuri pentru mult timp.