Noutățile Lunii Martie

04/01/2021



Carnegie este un joc economic inspirat din viața lui Andrew Carnegie, un scoțian emigrat cu părinții săi în USA în secolul XIX - unde avea să devină un pion principal în dezvoltarea industriei oțelului și unul dintre cei mai bogați oameni ai vremii. Pe lângă faima bogăției sale, era cunoscut și ca mare filantrop, oferind peste 350 de milioane de dolari din averea sa către diverse fundații și organizații caritabile. Fiind creația lui Xavier Georges (Troyes, Ginkgopolis, Black Angel), jocul are o componentă interactivă consistentă, întrucât trebuie să urmărești evoluția celorlalți jucători și să încerci să le anticipezi mutările pentru a profita la maximul de alegerea lor - la fiecare tură jucătorul activ alege una din cele 4 acțiuni principale dispuse pe 4 rânduri într-un grid modular (realocare de resurse umane în cadrul companiei, dezvoltarea departamentelor adiționale, construire de rute și research). Fiecare rând de acțiuni are 5 pași, așadar jocul e gata după 20 de runde. La fiecare pas se activează o anume regiune, implicit vei primi income adițional dacă ai trimis workeri în misiune în regiunea respectivă, în prealabil, iar anumiți pași pot implica și donații care sunt strict condiții de end game scoring. Toate acțiunile sunt interconectate între ele și vrei să-ți împrăștii cât mai bine oamenii prin departamente, să ai suficiente puncte de research pe cele 4 tipuri de clădiri adiacente board-ului individual ca să poți folosi discurile pentru route building și în același timp pentru increase de income recurent (odată un disc trimis pe hartă, vei descoperi fie bani, cuburi, puncte sau workeri adiționali, în funcție de clădire). Majoritatea punctelor vin din route building, dacă reușești să unești orașele cheie, sau puncte ca income cât mai devreme în joc. Donațiile sunt limitate în general la 12 puncte per donație și dezavantajul lor e că au un cost incremental semnificativ (5, apoi 10, apoi 15 dolari, etc). Cred că în jocul fizic ai urmări foarte greu ce fac ceilalți pe board-urile individuale, pentru că simbolurile departmentelor sunt destul de mici și fiecare își construiește compania diferit, iar la rejucabilitate cred că partidele pot semăna destul de mult. Eu nu am făcut mare lucru diferit la a doua partidă și le-am câștigat pe ambele - singurul factor diferit de la joc la joc e grid-ul modular de regiuni, atât. Cred totuși că pot fi multiple căi spre victorie, dar trebuie foarte mult să te pliezi pe dinamica acțiunilor celorlalți. Probabil fizic jocul s-ar întinde spre 3 ore, dar nu cred că se simte downtime de vreme ce faci ceva constant, inclusiv pe turele celorlalți. Un lucru care mi se pare că lipsește e acel bonus pe care să-l primească jucătorul activ la alegerea acțiunii - ca în Puerto Rico, New Frontiers, sau acțiune diferită ca în Ceylon, pentru că am avut impresia uneori că mai multe ture la rând acțiunile par copycat și abia după ceva timp strategiile se separă. La finalul zilei, un joc economic solid, totuși.

Play | Story | Rating 》》》 8


Saint Petersburg este un card game a cărui grafică îi dă de gol vârsta, un card game care se rezumă în mare parte la drafting și tableau building. Ilustrațiile prezintă varii clădiri rusești și varii tipuri de nobili de pe vreamea Rusiei țariste, de aici și numele. Cărțile sunt de 4 tipuri, diferențiate după culori, iar aceste 4 tipuri de cărți corespunde celor 4 faze ale unei runde: verde - meșteșugarii (principala fază monetară), albastru - clădirile (principala fază de puncte instant), oranj - nobilii (principala fază de set collection pentru end game scoring) și cărțile în 3 culori - cărțile de comerț (upgrades pentru varii cărți din primele 3 categorii). Toate cărțile astea sunt așezate în teancuri separate pe tabla de joc, iar pe cele 2 rânduri desenate dedesubt se vor plasa cărțile de o anumită culoare în funcție de faza activă (mai întâi sunt dispuse pe primul rând, urmând să coboare pe al doilea dacă nu sunt cumpărate): în ordinea asta - verde, albastru, oranj, 3 culori. În funcție de numărul de jucători, fiecare va fi primul la una sau mai multe din aceste faze, iar în funcție de avuția individuală, jucătorii cumpără cărți alternativ. După ce zic toți pas, are loc producția fazei respective în tabloul fiecăruia (cu excepția fazei de comerț) și începe următoarea fază. Finalul jocului se declanșează când unul dintre teancurile de cărți se epuizează, iar dacă joci cu jucători buni, e suficientă o singură mișcare greșită în startul jocului și nu prea reușești să-l mai prinzi (asta se diluează un pic cu numărul mai mare de jucători). Da, luck of the draw e semnificativ, da, jocul arată ca un țar în exil (deși este și o ediție secundă cu altă grafică), dar de regulă jucătorii care știu să aștepte și își clădesc un tablou puternic monetar, dublat de set collection de nobili spre final, vor reuși să cumpere mai tot ce prind pe tablă în ultima treime de joc și vor căștiga detașat.

Play | Story | Rating 》》》 7


Fleet este și el un joc de cărți, de data asta un hibrid între licitație, hand management și multi-use cards. Jucătorii își gestionează astfel cărțile și își întind mrejele undeva prin Ridback Bay, Nunavut, Canada. Cum nu există bani fizici în joc, ci cărțile joacă rol și de currency, în primă fază ai nevoie să licitezi și să câștigi varii tipuri de licențe de pescuit, care îți vor permite ulterior să poți lansa în Arctic-ul înghețat bărci care să prindă crabi, homari, creveți, cod, ton, etc. Multi-use cards sună tot timpul bine. Și un setting nautic mă încânta, că nu am prea fost expus la el. Dar în realitate, jocul este mult, mult mai punishing decât Saint Petersburg, să zicem - pentru că și acolo dacă începi prost, cam ai de suferit. Ei bine, aici dacă începi prost și licitezi prea mult pentru o licență deja cu preț de plecare mare, iar ulterior nu tragi bărci care pot pescui captura potrivită, vei da ture la rând pas fiind în imposibilitate să mai poți licita pentru o altă licență - în vreme ce ceilalți se tot dezvoltă. Da, licențele îți dau varii bonusuri speciale pentru diverse acțiuni, dar la finalul zilei, depinzi foarte mult de cărțile trase și potrivirea lor cu ce licențe ai deja. Cutia fizică e super portabilă, dar...tot pachetul pare un pic cam bej pe masă. Pretty much one and done for me.

Play | Story | Rating 》》》 6


Calico e un abstract de care nu știam mare lucru, decât că primește tot mai multă popularitate - parte din ea probabil din cauza pisicilor și coloristicii abordate de Beth Sobel, care a știut să îmbrace frumos pachetul ăsta. Cum l-am prins la un preț bun pe bursă, nu am stat pe gânduri și l-am trecut pe lista de încercat, măcar. Ei bine, ne-a prins destul de mult. Mai mult decât Patchwork, spre exemplu, cu care poate unii îl aseamănă. Ideea e foarte simplă: jucătorii pornesc cu 2 petice hexagonale (care pot fi combinații de 6 culori și 6 modele diferite), iar la tura lor joacă unul din cele 2 petice pe "pătura pe care să doarmă pisicile", sau board-ul individual, după care trag alta dintr-un display public, care la rândul lui se reumple cu un tile din săculeț. La fiecare joc, există 3 hexagoane predefinite unde fiecare jucător va așeza 3 dintr-un posibil de 6 obiective de încercuire a acelor hexagoane sub anumite tipare de culoare și/sau modele, pentru X/Y puncte. Înafară de asta, la fel, vor fi alese 3 pisici fie random, fie după regulamentul care propune un fel de "scenarii" pentru ceva rejucabilitate adițională, care vor puncta diverse aranjamente de tiles. În final, nasturii sunt automat cusuți atunci când formezi grupuri de minim 3 hexagoane de aceeași culoare. Producția este foarte bună, player board-urile sunt foarte groase, iar un lucru care mi-a plăcut e că pe conturul lor ai deja desenate rămășițe din hexagoane de varii culori și modele, care vor conta pentru grupări/adiacență a obiectivelor. Poate fi frustrant uneori că cele 3 tiles din display nu se prea potrivesc cu planurile tale, în special pe final de joc, dar cu atenție, jocul e destul de gestionabil. Mare grijă să nu exclami: "Da bine că mi-ai luat piesa mea, Calico/Calicule" - nu asta vrea să însemne titlul. De Patchwork m-am săturat rapid, acesta cred că va rămâne vreme considerabilă în colecție.

Play | Story | Rating 》》》 8


Québec este un worker placement pe un board modular (ce presupune o juxtapunere de discuri pe planșa principală), care se termină cu o fază de area majority între runde. Jucătorii reprezintă familii importante în decursul istoriei acestui oraș apărut în 1608 și care iată, va fi dezvoltat pe perioada a 4 secole (4 runde), cunoscând apogeul prin 2008. Discurile așezate pe planșa principală reprezintă clădiri de 4 culori (mov - religie, roșu politică, galben - economie, albastru - cultură), fiecare cu un anumit cost de workeri pentru a întreprinde acțiunea ei (1-3 workeri). Fiecare disc/clădire are 3 sloturi disponibile, iar odată ocupate, clădirea va fi întoarsă, iar workerii/cuburile de pe ea vor fi trimise în colțul cetății de culoarea respectivă. Clădirile nu sunt disponibile orișicum, ci doar dacă vreunul dintre jucători are un arhitect alocat lor în prealabil, acesta fiind mutat de regulă atunci când toate 3 sloturi sunt ocupate, pentru un punctaj superior. Sunt și câteva cărți de lider care dau ceva puteri asimetrice jucătorilor, schimbate de la rundă la rundă, dar în speță cam asta e toată cheia jocului: să știi ce clădiri să începi cu arhitectul, ca să atragi terminarea lor cât mai repede, să le scorezi la maximum, dar în același timp să eviți culorile superioare rundei respective. De ce? Pentru că la finalul rundei, cuburile de pe o anumită culoare (interschimbabilă de la rundă la rundă) vor fi transformate în puncte, apoi jumătate din cuburile jucătorului majoritar vor fi mutate pe următoarea culoare și tot așa. Mecanismul de translare a majorității mi-a plăcut, dar în realitate planning-ul și întortocherea de pe board cu discurile modulare cam lucrează împotriva ta. Discurile au imagini impresionante ale clădirilor respective, care sunt vizibile abia la întoarcerea lor - în rest, totul arată aglomerat și devine destul de greu de urmărit. Pentru vârsta lui vine cu niște idei interesante, cu care nu m-am întâlnit până acum, dar care în realitate nu sunt așa legate pe cât mi-am închipuit.

Play | Story | Rating 》》》 6


War Chest putea la fel de bine să se numească War Chess, pentru că în realitate nu e departe de așa ceva: un abstract destinat 2-4 jucători, deși nu l-am simțit destul de engaging pentru un team based approach. Abordează aceeași senzație de șah, abordată în felurite moduri, precum în Onitama, dar de data asta împlică și bag building. Unitățile, sau jetoanele, sunt extrase câte 3 din săculețul individual pe tura ta și ele pot fi jucate în diverse moduri. Fie sunt plasate pe board, dacă nu există unitatea respectivă deja, fie mută unitatea existentă, fie atacă, fie aplică o tactică specială cu un efect specific, fie adaugă un jeton adițional în sac, fie capturează un punct cheie deja controlat, fie schimbă ordinea de joc. Jocul se termină fie când una dintre tabere reușește să-și plaseze toate jetoanele de control pe puncte cheie. Pachetul este un abstract solid, dar nu unul care să îmi capteze interesul foarte mult - poate din cauză că board-ul arată destul de bej și plicitisitor, poate din cauză că ar fi arătat mai bine cu miniaturi decât cu jetoane, cine știe. Oricum, e interesant că regulamentul recreează și situații/bătălii istorice, deci probabil are un atu pentru pasionații de istorie față de alte chess-related games.

Play | Story | Rating 》》》 7


Letter Tycoon este un word game câștigător al Mensa Select în 2015 și presupune creare de cuvinte folosindu-te de cele 7 cărți cu litere din mână, plus eventual cele 3 litere din display-ul comun. În funcție de lungimea cuvântului, primești o anumită sumă de bani de la bancă și eventual și stocks. Banii primiți fie îi păstrezi pentru o sumă mai frumușică în turele următoare, fie cumperi brevetul unei anumite litere parte a cuvântului format de tine. Bineînțeles, literele cu frecvența cea mai mare în cuvinte, ca vocale sau consoane uzuale, sunt mult mai scumpe, dar în același timp literele mai rare în cuvinte vin cu bonusuri speciale/acționează ca multiplicatori. Odată ce ai cumpărat un brevet, vei primi un bănuț de fiecare dată când oponenții vor folosi litera respectivă în cuvintele lor. Primul care reușește să cumpere brevete de o anumită valoare va declanșa finalul jocului, iar la final se adună și stocks și orice bănuț rămas și cel mai mare capitalist e declarat șef al literelor. Se simte ca un scrabble cu un twist, bun pentru exersat engleza.

Play | Story | Rating 》》》 7


On the Underground: London/Berlin este un network and route building în care jucătorii construiesc rețeaua de rute subterane fie în Londra, fie în Berlin, în funcție de ce parte a board-ului se joacă. În funcție de numărul de jucători, fiecare controlează între 2 și 4 linii diferite, diferențiate prin culoare. La tura ta, poți face până la 4 acțiuni, dar ai doar 2 alegeri pentru acțiunile astea: fie plasezi un segment de linie (de orice culoare vrei tu) pe board, fie tragi un token de ramificație. Odată începută o linie (care apropo, poate fi începută de absolut oriunde dorești), o poți continua doar la unul dintre capete. Pentru fiecare 2 tokene de ramificație, însă, te poți branșa și adiacent, oriunde pe traseu. Ei bine, lucrurile sună foarte simplist și vă va aduce aminte cu siguranță de Ticket to Ride, însă intervine un element foarte random în joc - și anume cel mai leneș pasager din lume. În oraș, există un singur pasager care va vrea la fiecare tură să se plimbe dintr-un cartier în altul, locația lui fiind stabilită de 4 cărți de destinație care se tot actualizează. Așadar, poți doar într-o anumită măsură să ghicești în care locații va vrea să meargă mai departe, dar în realitate, de fiecare dată când se acutalizează display-ul, te poți trezi cu locații la capătul celălalt de oraș. De asemenea, pentru fiecare segment de rută pe care ți-l folosește Mr. Lazy, indiferent de lungimea lui, vei primi un singur punct. Punctele se adună relativ greu - primești câte un punct pentru conectarea anumitor locații, sau 2 puncte pentru fiecare capăt de linie, iar cele mai multe le faci de fapt fie prin crearea unei rute închise, care să înconjoare un număr cât mai mare de locații în interiorul ei, fie prin conectarea unor locații predefinite la început de joc (parcuri and stuff like that). Bineînțeles, există porțiuni de rute unde se acceptă un singur segment, așa că primul venit, primul servit, dar sunt și porțiuni care acceptă 4 segmente paralele. Jucându-l, l-am perceput ca pe un fel de Ticket to Ride combinat cu Bus, dar aș zice că Mr. Lazy creează destul de multă confuzie și te face să pierzi din vedere cum poți câștiga jocul, încercând să te mulezi tot timpul după preferințele lui. Un joc căruia Tom Vasel i-a dat nota 9, dar care e mult prea random pentru gustul meu.

Play | Story | Rating 》》》 6


Paris este unul dintre cele mai noi titluri lansate de Kramer & Kiesling și are ca mecanisme centrale tile placement și area majority. Îmbrăcat frumos în straie pariziene din secolul XIX, fiecare jucător e un investitor imobiliar care țintește să dețină proprietăți cât mai valoroase în cât mai multe dintre cele 6 districte ale capitalei franceze. Board-ul principal este unul modular și circular, în centru fiind așezat arcul de triumf 3D - de care da, te poți lipsi, dar care dă personalitate jocului. Districtele pleacă radial și fiecare are 6 sloturi pentru plasarea clădirilor aferente odată descoperite. Clădirile sunt trase din 3 stack-uri diferite, pe spatele lor având numele districtului unde vor fi construite dacă sunt alese. Odată date pe față, vor avea valori de 1, 2, 3, 4, 5 și 8, acesta reprezentând și costul primar în franci ce trebuie achitat atunci când vor fi cumpărate. Odată plasate în districte, adiacent vor primi și un tile mic ca bonus, care fie reprezintă o resursă (lemn, marmură, aur), fie niște tokene de prestigiu (bronz, argint, aur). Fiecare jucător pornește cu un anumit număr de chei, ținute alături de resurse în spatele paravanului ce seamănă cu cele de la Keyflower, iar la tura lui, un jucător are 2 faze: 1) plasează o clădire nouă într-un district, la alegere, fără nici un cost și 2) plasează o cheie într-o bancă dintr-un district (contra unei sume de bani), fie în centru, deasupra arcului de triumf. Ulterior, cheile din districtul X pot fi mutate doar în cadrul aceluiași district, pe anumite clădiri, plătindu-le costul în franci și în resurse adiționale dacă e cazul, sau cheia de pe arcul de triumf are acces liber în oricare clădire din orice district. Când se cumpără clădiri superioare din cadrul aceluiași district, se plătește doar diferența de cost a clădirilor. Cel care pune a patra cheie în cadrul districtului alege un tile de scoring și îl alocă oricărui district - asta va fi cu adevărat cheia jocului, pentru că asta va determina lupta pentru districtele care la final punctează mai bine. O parte a design-ului care îmi place mult e că atunci când cumperi clădirile ieftine (de 1, 2 și 3), îți poți alege un bonus tile de pe arcul ce înconjoară orașul, cumva clădind pentru achiziția clădirilor mai scumpe, sau a monumentelor (cu valori între 9 și 16), care pot scora până la 15 puncte dacă ai adunate tokenuri potrive de prestigiu când acestea sunt cumpărate. La final, se evaluează majoritatea pe fiecare district (dacă are tile de scoring alocat, altfel clădirile nu vor valora nimic) și se trage linie. Simplu de înțeles, frumos pe masă, cu o rejucabilitate decentă aș spune din cauza board-ului modular + a variantelor din regulament care te lasă să alternezi layout-ul clasic al clădirilor. Cu potențial de creștere în preferințe.

Play | Story | Rating 》》》 8