Noutățile Lunii Februarie

Golem a fost unul dintre cele mai promițătoare titluri apărute la Essen anul trecut și unul dintre cele mai așteptate de mine, ținând cont că Grand Austria Hotel, Lorenzo il Magnifico, sau Coimbra, de la aceeași echipă de design, sunt printre favoritele mele. Din punct de vedere mecanic, partea de action drafting ce folosește bile aruncate într-un distribuitor sculptat sub formă de templu, în loc de clasicul dice drafting, vine mai mult ca o particularitate a încadrării tematice și nu neapărat ca ceva inovativ. Particularitățile simbolisticii și a aspectelor desprinse din legendele iudaice îi dau o notă distinctivă aparte, însă în timpul jocului prea puțin se simte impregnarea tematică, ca la mai toate jocurilor de tip euro. Ocupă foarte mult spațiu pe masă, unele simboluri au nevoie de consultarea regulamentului, iar spațiul de decizie va dicta mulți timpi morți, de gândire, pe tura adversarilor. Alegerea grafică de pe cutie mi se pare neinspirată, jocul fiind mult mai colorat, iar rejucabilitatea va fi mare și va îndemna la explorarea a câtorva direcții principale de dezvoltare, în combinație cu puterea acțiunilor din fiecare rundă și cu ordinea de apariție a diverselor cărți. Producția e decentă, dar bariera de timp alocat unei partide chiar dacă numărul de acțiuni este bine definit și pare insuficient, a locului necesar pe masă, a unor aspecte ce pot deveni foarte costisitoare dacă nu vei fi atent la startul partidei - toate astea fac din Golem pentru mine un joc ce ar fi meritat mai mult pentru unicitatea cadrului abordat, dar care la final de zi rămâne unul decent, nu special.

Cadru: Plăsmuirea de artefacte și golemi în Praga secolului XVI

Mecanici de joc: Action Drafting, Variable Setup, Set Collection, Income, Variable Player Powers

Notă distinctivă: Sistem progresiv de activare al golemilor  

For the King (and Me) este o reimplementare a unui joc de licitație cunoscut la scară largă - Biblios. O reimplementare ce se vrea mai colorată și mai prietenoasă grafic, însă care pare mai degrabă destinată copiilor. Jocul păstrează aceleași două faze separate: una de drafting ce implică o alegere personală pe tura ta, una secretă și restul oferte gratuite pentru ceilalți miniștri de la curtea regelui și a doua de licitare a teancului de cărți construit în secret, dar comun. Manipularea valorii zarurilor ce vor determina scorul final rămâne la fel de impredictibilă, dar noutatea aici este că inclusiv al doilea jucător va primi jumătate din valoarea zarurilor la evaluarea majorităților, fapt care poate strica niște calcule spre finalul partidei. Jocul se adresează acum și unei audiențe de 5 jucători, nu doar 4 precum în Biblios, dar cadrul pare suficient de generic încât să facă din Biblios varianta cu mai multă personalitate. Alegerea numelui pare una neinspirată, rejucabilitatea nu va suferi îmbunătățiri majore față de original, iar per total singurul motiv pentru care l-aș recomanda ar fi tocmai sistemul de punctare al jucătorului secund ca factor adițional de tensiune în joc.

Cadru: Supremația ministerială la curtea tânărului rege

Mecanici de joc: Auction/Bidding, Closed Drafting, Commodity Speculation, Hand Management, Set Collection

Notă distinctivă: Sistem de licitare a unui teanc de cărți comun și secret în faza secundă a jocului 

Copenhagen este unul dintre cele mai rapide jocuri ce folosesc componente polyominoes, fiind o cursă către 12 puncte, sau către epuizarea pachetului de cărți. Mecanic, pare aproape leit un tetris pe board-ul individual, însă ce îl fac interesant e sistemul de discount la construcția pe aceeași culoare și poate chiar mai mult, tile-urile bonus ce pot fi achiziționate sau reactivate odată ce sunt acoperite spațiile cu sigilii. Ca și complexitate și ca parcurs general al jocului, l-aș compara cu Porto, însă cu o limită restrictivă a numărului de cărți permise în mână și cu un sistem de scorare mult simplificat. Cele ce vor rupe ritmul jocului și vor oferi variație de la joc la joc sunt tile-urile bonus, care alterează regulile de bază în momentele cheie. Cred că cel mai adesea partidele vor tinde spre 20 de minute, iar din cauză că jocul este publicat de Quee Games și vine și cu o variantă deluxe, discrepanța de preț între versiunea retail și deluxe este de-a dreptul colosală - nu cred că ar merita vreodată un joc atât de simplu atâta bling-bling. În rest, unul dintre jocurile potrivite chiar și pentru cei mai tineri din familie.

Cadru: Împodobirea fațadelor din proximitatea portului din Copenhaga

Mecanici de joc: Hand Management, Pattern Building

Notă distinctivă: Sistem de discount la construcția tile-urilor de aceeași culoare 

Tungaru este un titlu conceput de echipa de duo-ul de design al Rococo, titlu ce mi-a intrat pe lista de interes din 3 motive: dice placement - una dintre mecanicile de joc preferate, Andre Bosley - artistul meu preferat și Alley Cat Games - o companie care din punctul meu de vedere are o ascensiune importantă și care excelează la capitolul componente, chiar și în variantele retail. Culorile folosite pe board-uri nu m-au prea impresionat, însă restul producției este calitativ. Da, există anumite elemente de aleatorietate, prin implicarea zarurilor pe post de workeri, sau prin tile-urile de nomazi ce vor tot apărea pe insule, însă există atâtea opțiuni la tura ta, încât greu te vei găsi în incapacitate de a mitiga doza asta. E important de știut că mare parte din joc presupune o conversie constantă de resurse, pentru a aduna diverse seturi de nomazi (principala modalitate de scorare la final de joc), sau pentru a asigura un motor comercial, însă spațiul de decizie e destul de consistent, iar cireașa de pe tort e dată de liderii (identici pentru fiecare jucător la începutul partidei) care vor circula constant între jucători odată folosiți. Așadar, alegerea lor inteligentă va reprezenta pârghii importante în momente cheie din joc, iar aceasta e o mecanică de joc pe care mi-aș dori să o văd mult mai mult exploatată. Jocul se poate lungi dacă lumea nu se grăbește în a coloniza nomazii și a-i face parte din tribul personal, dar în general o partidă nu ar trebui să depășească 60-90 de minute. Una dintre surprizele plăcute ale lunii, cu potențial de creștere după partide multiple.

Cadru: Colonizarea arhipelagului Tungaru de către pionierii polinezieni

Mecanici de joc: Area Movement, Set Collection, Dice Placement, Area Majority

Notă distinctivă: Sistem de pasare a cărților de lideri între runde 

Luna Capital este un puzzle ce nu îmi promitea foarte mult, însă mi-a stârnit interesul din cauză că urmăresc portofoliul Devir, editor ce se concentrează pe a publica jocuri cu mult substrat în cutii mici. De data aceasta complexitatea jocului este una prietenoasă și cu jucătorii mai noi, tot jocul fiind un puzzle de optimizare relativ solitar, ce vine cu o mulțime de simboluri foarte asemănătoare pe tile-uri, noroc că acestea pot fi distinse mai ușor pe baza tipului distinctiv de clădire de pe ele. Singura interacțiune e cumva legată de obiectivele comune și cursa spre a le îndeplini în aceeași rundă, altfel se vor pierde puncte importante. Dacă există un lucru ce iese în evidență, atunci acela e cu siguranță producția. Fiecare element al jocului e sculptat și încadrat unei misiuni de aselenizare, lucru care îi dă unui joc ce ar fi putut trece neobservat o notă puternică de particularitate. Scorarea și iconografia poate fi derutantă pentru jucătorii noi, dar cred că de la a doua partidă lucrurile devin foarte clare. Ordinea de juxtapunere a cărților suport în tabloul pe care vor fi așezate tile-urile poate da de furcă, dar jocul este suficient de scurt încât să nu te preocupi prea tare de alăturare musai imediat consecutivă.

Cadru: Colonizarea unui așezământ pe lună cu scopul de a-l desemna capitală

Mecanici de joc: Tile Drafting, Set Collection, Tile Placement, Tableau Building

Notă distinctivă: Sistem de scorare interrelațional al tile-urilor

Stroganov a fost unul dintre jocurile care m-a cucerit la prima vizualizare a imaginii de pe cutie, fără să mă uit la numele designer-ului, mecanici de joc sau altceva. Ulterior, m-am bucurat să citesc că folosește o combinație de action points și point to point movement, cu scop final de set collection. Impresia de atunci a fost că Stroganov va fi un PARKS pe steroizi, și după ce l-am și jucat, pot să confirm că senzația nu m-a înșelat. Mai ales că vine de la Game Brewer, care lansează anual jocuri euro de durate perfecte ale unei partide, a fost automat musai de cumpărat. Însă, deși mecanic îmi place mult și oferă suficientă rejucabilitate, mare mi-a fost dezamăgirea când l-am întins pe masă. Și asta 100% din cauza calității producției: tăieturile de pe muchiile board-ului central par făcute neprofesional, finisajul printului se simte umed de parcă jocul ar fi fost jucat nenumărate partide de oameni cu mâinile uleioase, iar totul, per ansamblu, pare ieftin, deși prețul jocului nu e. Ulterior am aflat că au schimbat fabrica din China cu care colaborau și din cauza asta, aceste hibe clare s-au răsfrâns și asupra edițiilor deluxe, care costă considerabil mai mult. Este experiența jocului afectată mecanic? Nu, dar experiența vizuală este, puternic. Un alt aspect care nu m-a încântat foarte mult e că orice acțiune ai întreprinde, numărul de puncte primit în schimb este relativ redus, astfel că scorul final se va învârti undeva între 40-50 de puncte. Pentru un joc euro în care uneori trebuie să drămuiești bine resursele și pe ce blănuri le cheltui, rația de recompensă se simte parcă insuficientă. Punctul forte e determinat de sincronizarea avanposturilor spre capătul traseului, astfel încât să poți avea acces la felurite acțiuni de acolo când caii îți sunt insuficienți pentru explorare. Per total, un joc plăcut, dar care merita un tratament mai bun. Sper că Game Brewer a învățat lecția.

Cadru: Explorarea Siberiei secolului XVI

Mecanici de joc: Action Points, Point to Point Movement, Set Collection, Worker Placement

Notă distinctivă: Sistem de avanposturi pentru facilitarea activării locațiilor greu accesibile 

Freshwater Fly mi-a stârnit interesul prin folosirea unui cadru foarte rar întâlnit, acela al simulării pescuitului. Celălalt joc de care știu să facă asta este al aceluiași designer, Brian Suhre și se numește Coldwater Crown, însă pare mult mai simplist decât acesta. Exploatând dice drafting-ul, a reprezentat un plus pentru mine, însă ce m-a deranjat foarte mult la joc a fost monotonia și repetivitatea turelor. Neavând un număr definit de runde, ci condiția de final de joc implicând un anumit număr de pești capturați, ritmul jocului va fi dat de cât de mult se grăbesc jucătorii să prindă pești mai valoroși sau nu, în combinație cu doza de noroc ce intervine la fiecare fază de captură. Din nou, am descoperit iarăși un joc foarte încadrat tematic în toate elementele sale, cu favorizarea unui pescuit în amonte pentru a crește șansa de a răzbi curenților, board individual ce simulează bine o mulinetă și multe altele, însă înafară de aspectele acestea, bazinul de pești disponibil ascunde pe spate un număr aleatoriu de puncte, cărțile din teancul de roci sunt la fel de aleatorii, zarurile mici vor lungi jocul prin mulinarea îndelungată a peștilor, astfel încât aș spune că un caz fericit în care partida ar dura 30 de minute ar fi gestionabilă și chiar o experiență autentică și plăcută. Dar dacă inclusiv în 2 jucători ajungi să faci același lucru pentru o oră jumătate, atunci experiența se traduce exact printr-o zi pierdută cu noaptea în cap, în care ai stat pe malul bălții ore în șir, ai îndurat frig și nu ai prins nimic. Poate totuși pescarii înrăiți să se bucure mai mult de joc, însă ideea jocului e mult mai interesantă decât procesul în sine.

Cadru: Pescuitul la muscă pe unul dintre râurile montane

Mecanici de joc: Dice Drafting, Push Your Luck, Set Collection

Notă distinctivă: Sistem de push your luck corelat cu agățarea de muscă a peștelui

Bad Company este prezentat de cei mai mulți ca un înlocuitor pentru Space Base, un alt joc ce folosește mecanica de aruncare a zarurilor și ulterior de activare a cărților de aceleași valori din tabloul personal, inclusiv pe tura adversarilor. O astfel de activare continuă te ține constant în priză și dispar timpii morți până la tura ta, iar jocul devine foarte fluent, durata unei partide nedepășind 30 de minute. Prin comparație cu Space Base, tabloul și cadrul tematic e mai interesant, creându-se o statură amuzantă cu fiecare personaj adăugat unui membru al bandei. De asemenea, aruncându-se cu 2 perechi de zaruri, și nu doar cu 2 zaruri, plus implicând modalitate de mitigare a zarurilor plătind bani, aruncările devin mult mai flexibile și șansele de dezoltare în cadrul întregii bande crește. Dar asta în același timp pare că scurtează jocul și îl cam simplifică, reducându-l la o cursă de creare a unui motor de simboluri care să se potrivească pe contractele ce vor apărea în display-ul comun. Partida se termină abrupt, așa că acesta vine ca un alt minus. Calitatea cartonului folosit la cutie este cam redusă, aceasta curbându-se destul de repede. Ca și raport calitate-preț, Space Base pare o alegere mai bună, însă Bad Company va fi mai accesibil familiilor prin tematică și prin gradul redus de complexitate.   

Cadru: Adunarea unei bande de hoți pentru a da lovituri și a scăpa de poliție  

Mecanici de joc: Set Collection, Re-rolling and Locking, Contracts, Random Production, Track Movement

Notă distinctivă: Sistem de abilități progresive ale membrilor din bandă